Când milă vei fi făcând,
Orișicât de mare fie,
Să nu ai ca fariseul gând:
Cu trâmbița în jur sunând,
Ochii lumii să ți-o știe
Că aceasta e mândrie.

Fiindcă-atunci această milă
Orișicât ar fi de mare
Poate-avea pe lume plată,
Dacă este trâmbițată,
Dar în cer răsplată n-are.
Ai făcut-o pentru-onoare.

Celui ce te necăjește
Tu viața să-i dorești.
Tot ce lumea răsplătește,
Dumnezeu nu socotește.
Tu caută să dăruiești,
Niciodată să primești.

Draga mea, s-ajuți cu milă
Pe-orice om, după putere.
Și pe toți câți poți îi cruță
De-a-ntinde mâna în străduță,
De marea rușine de a cere,
De nevoi peste putere!

Că sunt unii ce duc lipsa
Cea mai grea și mai amară.
Dar decât să-ntindă mâna,
Așteptând la străin mila
Mai degrab’ ar vrea să moară
Decât milă-n drum să ceară.

Mila-i perlă în cunună.
E un har să fii milos.
Cei miloși răsplată-adună
Și-L slujesc cu voie bună
Pe Domnul Isus Hristos,
Mirele sfânt, glorios.
Amin.
(Marți, 28 aprilie 2020)